La mijlocul secolului al XVIII-lea, starea de nemulţumire a majorităţii românilor transilvăneni faţă de biserica greco-catolică a luat forma unei adevărate răscoale religioase, urmărind înlăturarea uniaţiei. În anul 1744, călugărul sârb Visarion Sarai propăvăduia prin satele ardelene întoarcerea la credinţa ortodoxă. În toamna anului 1759, în fruntea acestei mişcări populare antiuniate se găsea cuviosul Sofronie de la Cioara, care cerea credincioşilor să alunge preoţii uniţi şi să rămână statornici în credinţa ortodoxă. Mai multe despre răscoala lui Sofronie (1759-1761) puteţi citi la www.creştinortodox.ro.
Sf. cuv. Sofronie de la Cioara
Sursa imaginii: Vieţile sfinţilor
Referitor la acest moment, un document al vremii descrie participarea iobagilor din Luduş la răscoala lui Sofronie. Evenimentele au avut loc în august 1760 şi la ele au participat toţi românii din Luduş, hotărâţi să părăsească biserica greco-catolică: "Înarmaţi cu vergi şi furci de fier sau cu bâte, răsculaţii i-au atacat pe cei trei preoţi uniţi locali, cerându-le să restituie bisericile, casele parohiale şi pământurile. Deoarece s-a opus, unul dintre preoţi, numit Gheorghe, a fost legat, bătut şi insultat. N-a fost eliberat decât după ce a dat răsculaţilor 72 de florini, sumă ce reprezenta valoarea bisericii unite."
Notă: conform Şematismului de la 1900, ceilalţi doi preoţi implicaţi în evenimente se numeau Onya şi Onya, probabil tată şi fiu.
Conform Monografiei satului Gheja, 2006, pag. 57, se pare că Sofronie ar fost în Luduş şi ar fi condus direct răscoala (Arhivele Statului filiala Blaj, Fondul Mitropoliei Unite, registrul nr. 1 – 1756-1763, pp. 238-347). După răscoală, cei trei preoţi au fost asimilaţi iobagilor şi obligaţi să dea dijmă din cerealele produse pe pământurile lor. O nouă conscripţie realizată ulterior de autorităţi arată că răscoala a avut succes, doar cinci familii din Luduş rămânând la credinţa greco-catolică.
0 comments:
Post a Comment