Istorie (3)

La crearea comitatelor în Transilvania, în anul 1279, Luduşul a fost inclus în Comitatul Turda. În anul 1541 Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană. Pacea de la Karlowitz (1699) a schimbat stăpânirea asupra Transilvaniei, Luduşul fiind şi el încorporat în Imperiul Habsburgic, cu capitala la Viena. Între 1699 şi 1850, Luduşul a aparţinut din punct de vedere administrativ de plasa Bogata, comitatul Turda-Arieş din Principatul, şi apoi Marele Principat al Transilvaniei, guvernat de la Sibiu. Limba oficială a devenit limba germană, iar Luduşul a purtat denumirea de Ludasch.

În 1733 satul apare sub denumirea Ludas, iar la 1750 ca Ludos. Într-un document din 1775 este amintită existenţa mai multor conace, dintre cale cel mai impunător avea înscris pe plafonul casetat Árva Thoroczkai Klára – Anno 1754. Conacul era construit din piatră, cu verandă şi parapet de lemn şi a fost distrus şi ars la revoluţia din 1848-49. La 1760-1762 apare sub denumirea Maros-Ludas.

Potrivit datelor recensământului din 1785 (ordonat de împăratul Iosif al II-lea), Luduşul avea 920 de locuitori. Dintre aceştia, 472 erau bărbaţi şi 448 erau femei. Comunitatea luduşeană avea 121 de copii între 1 şi 12 ani, 42 de copii între 13 şi 17 ani. Din cei 757 de adulţi, doar 14 familii făceau parte dintre marii proprietari de pământ. Pământurile lor erau lucrate de 71 de familii de iobagi şi 114 familii de jeleri.

Politica de reforme iluministe, liberale şi neoliberale promovată de austrieci a avut urmări însemnate şi pentru luduşeni. După anul 1800, Luduşul este ridicat la rangul de comună, iar în anul 1850 devine centrul administrativ al plasei Luduş, atunci înfinţată. În anul 1838, la Luduş erau 313 case, iar la Gheja, 223 case. În 1850 Luduşul avea 2031 de locuitori, între care 1795 de români şi 81 maghiari. În 1852 a fost înfinţată poşta, în 1862 primeşte dreptul de a organiza târguri bi-anuale, în 1867 Luduş devine centru districtual, iar din 1868 organizează târguri săptămânale. În 1871 prin Luduş se construieşte calea ferată Tg. Mureş - Războieni, ramificată mai apoi spre Bistriţa, fapt ce declanşează un adevărat boom economic în zonă.

În timpul revoluţiei de la 1848-49 se consemnează lupte sângeroase între români şi maghiari, soldate cu însemnate pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri.

Crearea Imperiului dualist Austro-Ungar în anul 1867 şi alipirea Transilvaniei la Ungaria a produs o nouă schimbare de stăpânire asupra Luduşului. Din punct de vedere administrativ, Luduşul a continuat să fie până în 1925 comună, reşedinţa plasei Luduş, componentă a Comitatului Turda-Arieş. Între anii 1867 şi 1918, Luduşul, ca de altfel întreaga Transilvanie, a făcut parte din Ungaria Mare. În acea perioadă, la Luduş îşi desfăşurau activitatea Primăria, Prefectura plasei, postul de jandarmi, circumscripţia financiară. Limba oficială era limba maghiară.

Partidul Naţional Român, creat în anul 1881, a obţinut dreptul să plaseze în localitate sediul Cercului electoral al Luduşului de Mureş. La 1888, localitatea se numea Marosludas. Românii din Luduş au înfinţat în anul 1891 un despărţământ al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA). În anul 1897 Luduşul era considerat un „orăşel înfloritor”.